Puține valori de laborator sunt discutate atât de des ca și colesterolul. Mulți îl privesc doar ca pe ceva de temut, dar organismul are de fapt nevoie de el. Ceea ce contează cu adevărat este echilibrul dintre diferitele tipuri de colesterol.

În acest ghid vă explicăm ce este colesterolul, ce înseamnă LDL și HDL, ce valori sunt normale, ce cauze poate avea un colesterol nefavorabil și când merită să mergeți la medic. Veți vedea că o singură cifră nu este suficientă pentru a trage o concluzie.

Ce este colesterolul?

Colesterolul este o grăsime de care organismul are neapărat nevoie: intră în structura fiecărei celule și este materia primă pentru hormoni, pentru vitamina D și pentru acizii biliari, care ajută la digestie. Cea mai mare parte este produsă chiar de ficat, iar o parte mai mică provine din alimentație.

Pentru că grăsimea nu se dizolvă în sânge, colesterolul este transportat de mici „vehicule”, numite lipoproteine. Cele mai importante două sunt:

• LDL – duce colesterolul de la ficat către țesuturi. Dacă este în exces, se poate depune în pereții vaselor, de aceea este numit colesterolul „rău”.
• HDL – transportă colesterolul înapoi spre ficat, unde este eliminat. Pentru că ajută la „curățarea” vaselor, este numit colesterolul „bun”.

Pe buletin veți găsi de obicei colesterolul total, LDL, HDL și, alături, trigliceridele. Împreună formează lipidograma, adică profilul complet al grăsimilor din sânge. Valorile se dau de regulă în miligrame pe decilitru (mg/dl), iar din ele medicul poate calcula și diferite rapoarte care ajută la aprecierea riscului.

Valori normale

Ca reper general, colesterolul total este de dorit sub aproximativ 200 mg/dl. Pentru HDL („bun”) se aplică regula inversă: cu cât mai mare, cu atât mai bine – orientativ peste aproximativ 40 mg/dl la bărbați și peste 50 mg/dl la femei.

Pentru LDL („rău”) nu există o singură valoare valabilă pentru toată lumea. Cu cât riscul cardiovascular este mai mare – din cauza vârstei, a tensiunii, a fumatului, a diabetului sau a istoricului familial – cu atât ținta pentru LDL este mai joasă. Tocmai de aceea valorile nu se citesc dintr-un tabel general. intervalul valabil este indicat de laboratorul dumneavoastră pe buletin, iar ținta personală pentru LDL o stabilește medicul.

Pentru o lipidogramă completă, cu trigliceride, se recomandă adesea să veniți pe nemâncate, în timp ce colesterolul total și HDL pot fi determinate uneori și fără post. Cel mai bine este să respectați indicațiile primite la programare, pentru ca valorile să poată fi comparate corect.

Nu vă alarmați dacă o singură valoare iese ușor din interval. Colesterolul poate varia de la o perioadă la alta, iar o măsurătoare izolată se confirmă de obicei printr-o a doua, înainte de a lua vreo decizie.

Ce înseamnă o valoare crescută sau scăzută?

Un LDL crescut sau un colesterol total mare poate favoriza, în timp, depunerile în pereții vaselor (ateroscleroza) și, astfel, riscul de infarct și de accident vascular. Aceste depuneri se formează lent, de-a lungul anilor, și de obicei nu dau simptome până târziu – motiv pentru care valoarea este verificată chiar și la persoane care se simt bine.

Un HDL scăzut este considerat nefavorabil, deoarece lipsește efectul de „curățare”, în timp ce un HDL mare este mai degrabă protector. O singură valoare crescută nu înseamnă însă o boală și nici nu spune totul: riscul se apreciază din tabloul complet, nu dintr-o cifră. Indiferent de rezultat, rezultatul se interpretează în ansamblu și împreună cu medicul curant.

Un rol tot mai important îl are colesterolul non-HDL, adică diferența dintre colesterolul total și HDL. El cuprinde toate fracțiunile nefavorabile și oferă medicului o imagine mai bună a riscului decât colesterolul total singur. Nu trebuie să calculați dumneavoastră acest lucru – este suficient să știți că medicul privește mai multe cifre deodată, nu una singură, iar uneori și raportul dintre colesterolul total și HDL este notat ca indiciu suplimentar.

Cauze posibile

Un colesterol nefavorabil poate avea mai multe cauze, unele legate de stilul de viață, altele nu:

• o alimentație bogată în grăsimi saturate și grăsimi trans;
• excesul de greutate și lipsa de mișcare;
• fumatul, care scade HDL-ul protector;
• o predispoziție ereditară (hipercolesterolemia familială);
• o hipofuncție a tiroidei, diabetul sau anumite boli ale rinichilor și ficatului;
• unele medicamente.

La multe persoane, mișcarea regulată, o alimentație echilibrată, renunțarea la fumat și o greutate sănătoasă pot îmbunătăți vizibil valorile. Când există însă o cauză ereditară puternică, aceste măsuri singure nu sunt întotdeauna suficiente, iar medicul cântărește dacă este nevoie și de altceva.

Merită subliniat că vârsta și sexul influențează și ele valorile: după menopauză, de exemplu, colesterolul crește adesea la femei. De aceea aceeași cifră poate fi interpretată diferit de la o persoană la alta, în funcție de întregul context.

Când mergeți la medic?

Colesterolul se discută cel mai bine împreună cu medicul, care poate calcula riscul dumneavoastră cardiovascular global, nu doar valoarea izolată. Un consult este cu atât mai important dacă aveți un istoric familial de infarct la vârstă tânără, valori LDL mult crescute, diabet, hipertensiune sau dacă fumați.

Luați la consult buletinele mai vechi, dacă le aveți: evoluția în timp a colesterolului spune mai mult decât o singură măsurătoare. Întrebați medicul ce țintă este potrivită pentru dumneavoastră, deoarece aceasta depinde de riscul dumneavoastră total, nu de un prag unic.

Nu începeți și nu opriți medicamente pe cont propriu și nu vă bazați pe suplimente „pentru colesterol” fără sfat medical. Decizia despre tratament se ia împreună cu medicul.

Chiar dacă începeți un tratament, stilul de viață rămâne important: alimentația, mișcarea și renunțarea la fumat acționează alături de medicamente, nu în locul lor. Iar dacă apar reacții pe care le puneți pe seama tratamentului, nu îl opriți singur, ci discutați cu medicul despre alternative.