Ce sunt transaminazele?

Transaminazele sunt enzime implicate în metabolismul aminoacizilor, prezente mai ales în interiorul celulelor. Cele două determinate curent în analize sunt TGO, cunoscută și ca AST (aspartat-aminotransferază), și TGP, cunoscută și ca ALT (alanin-aminotransferază). Când celulele care le conțin sunt lezate, enzimele ajung în sânge, iar concentrația lor crește. Din acest motiv, transaminazele sunt printre cei mai folosiți indicatori ai suferinței hepatice.

TGP (ALT) se găsește în cantitate mare în ficat și este mai specifică pentru acest organ. TGO (AST) este prezentă în ficat, dar și în mușchi, în inimă și în globulele roșii, astfel încât creșterea ei poate proveni și din alte țesuturi. Analizarea celor două împreună, adesea alături de alte teste hepatice, îl ajută pe medic să înțeleagă de unde provine problema.

Determinarea transaminazelor face parte, de obicei, dintr-un set mai larg de analize numit profil hepatic, care cuprinde și bilirubina, proteinele, gama-GT și fosfataza alcalină. Privite împreună, aceste teste oferă o imagine mult mai completă decât o singură valoare izolată.

Valori normale ale transaminazelor

Intervalele de referință variază de la un laborator la altul, în funcție de metoda de lucru și de aparatură, și pot diferi ușor între femei și bărbați. De aceea, valorile de mai jos sunt strict orientative, iar reperul corect este cel tipărit pe buletinul dumneavoastră de analize.

• TGP (ALT): aproximativ 7–56 U/L;
• TGO (AST): aproximativ 5–40 U/L.

Rezultatele se exprimă în unități pe litru (U/L). Multe laboratoare raportează limite ceva mai mici pentru femei decât pentru bărbați. Rezultatul îl interpretează medicul, deoarece o valoare aflată puțin peste limită are cu totul altă semnificație decât una de câteva ori mai mare.

Transaminaze crescute: ce pot însemna

Creșterea transaminazelor arată, cel mai adesea, că celulele hepatice au fost afectate și eliberează enzime în sânge. Amploarea creșterii oferă informații utile: valori ușor peste limită se întâlnesc frecvent în ficatul gras, în timp ce valori de zeci de ori mai mari sugerează o inflamație hepatică acută, de exemplu o hepatită virală sau o leziune toxică.

Raportul dintre TGO și TGP oferă, la rândul lui, indicii. De pildă, un raport mult dezechilibrat poate orienta medicul spre anumite cauze, însă interpretarea nu se face niciodată izolat, ci în context clinic și împreună cu alte analize, precum bilirubina, gama-GT și fosfataza alcalină. Uneori, medicul recomandă repetarea analizei după câteva săptămâni, pentru a vedea dacă valorile revin la normal.

De multe ori, creșterile ușoare sunt descoperite întâmplător, la un control de rutină, la o persoană care se simte bine. Chiar și în aceste cazuri, valoarea nu trebuie neglijată, ci urmărită în timp, pentru că unele boli hepatice evoluează fără semne vizibile o perioadă îndelungată.

Transaminaze scăzute

Valorile mici ale transaminazelor nu au, de obicei, o semnificație clinică îngrijorătoare și rareori necesită investigații. Ele pot apărea în situații banale și nu indică o boală hepatică. Din acest motiv, atenția medicală se concentrează aproape întotdeauna asupra valorilor crescute. Dacă totuși transaminazele scăzute apar în mod repetat, medicul le poate discuta în contextul stării generale de sănătate.

Cauze frecvente ale creșterii

Printre cauzele obișnuite ale transaminazelor crescute se numără ficatul gras non-alcoolic, consumul de alcool, hepatitele virale (A, B, C), unele medicamente și suplimente, precum și efortul fizic intens efectuat înainte de recoltare. Deoarece TGO se găsește și în mușchi, un antrenament solicitant sau o leziune musculară pot ridica valorile fără ca ficatul să fie afectat.

Mai rar, creșteri importante apar în afecțiuni ale căilor biliare, în boli metabolice sau autoimune ale ficatului și în alte situații care necesită investigații suplimentare. Identificarea cauzei presupune corelarea rezultatelor cu istoricul medical, cu medicamentele administrate și, uneori, cu ecografia sau cu analize specifice.

Merită reținut și rolul medicamentelor: unele analgezice, antibiotice, statine sau produse din plante și suplimente pot influența enzimele hepatice. Din acest motiv, este util să aveți la consult o listă cu tot ceea ce luați. Decizia de a continua, de a modifica sau de a opri un tratament aparține însă exclusiv medicului.

Cum se recoltează analiza

Transaminazele se determină dintr-o probă de sânge venos, recoltată de obicei dimineața, din venele brațului. Procedura durează puțin și presupune un disconfort minim. Rezultatele sunt disponibile, în general, în aceeași zi sau în ziua următoare, în funcție de laborator.

Deoarece numeroși factori pot influența valorile, o singură analiză oferă rareori întregul răspuns. Medicul ține cont de simptomele dumneavoastră, de medicamentele administrate, de consumul de alcool și de eventualele afecțiuni cunoscute atunci când interpretează rezultatul. Nu vă alarmați dacă o valoare este ușor peste limită, dar nici nu ignorați o creștere persistentă; ambele situații merită discutate cu medicul.

Cum vă pregătiți pentru analiză

Pentru un rezultat cât mai fidel, respectați indicațiile laboratorului privind recoltarea. În general, se recomandă evitarea efortului fizic intens și a consumului de alcool în zilele dinaintea testării, precum și informarea medicului despre orice medicament sau supliment pe care îl luați. Nu întrerupeți însă niciun tratament fără acordul medicului.

Când mergeți la medic

Consultați medicul dacă transaminazele apar crescute pe buletinul de analize, chiar dacă nu aveți simptome, pentru că suferința hepatică poate evolua mult timp tăcut. Prezentați-vă mai devreme dacă observați semne precum îngălbenirea pielii sau a ochilor, urină închisă la culoare, scaune decolorate, dureri în partea dreaptă sus a abdomenului, greață persistentă ori oboseală neobișnuită.

Solicitați asistență medicală de urgență în caz de dureri abdominale severe, confuzie, somnolență accentuată sau vărsături cu sânge, deoarece acestea pot semnala o problemă hepatică gravă. Rețineți că o singură valoare crescută nu pune un diagnostic; doar medicul poate stabili dacă este nevoie de repetarea analizei, de investigații suplimentare sau de tratament.