Ce este spondiloza lombară?

Spondiloza lombară este un termen general pentru modificările degenerative, adică pentru uzura legată de vârstă, din partea de jos a coloanei vertebrale, numită regiune lombară. Coloana este alcătuită aici din vertebre notate de la L1 la L5, din discuri intervertebrale care au rolul unor amortizoare naturale și din articulații mici ce leagă vertebrele vecine și permit mișcarea. Cu trecerea anilor, toate aceste structuri se modifică treptat. Discurile pierd apă și scad puțin în înălțime, pe marginile corpurilor vertebrale apar mici excrescențe osoase, iar articulațiile mici se uzează încet.

Este important de subliniat că spondiloza descrie în primul rând starea structurii coloanei, așa cum se vede la o examinare imagistică. Nu este numele unei boli anume și nici semnul unor urmări grave. La multe persoane, astfel de modificări reprezintă un rezultat firesc al îmbătrânirii țesuturilor, asemănător cu albirea părului, și nu sunt neapărat însoțite de suferință. Termenul vorbește așadar despre aspectul coloanei, nu despre durerea resimțită. Merită de asemenea reținut că partea de jos a coloanei duce toată viața o parte însemnată din greutatea corpului și participă la aproape fiecare mișcare, astfel încât urmele muncii ei de mulți ani sunt de așteptat.

Cum este scris în rezultat (explicarea termenilor)

Descrierea unei radiografii sau a unui examen prin rezonanță magnetică este adesea plină de termeni de specialitate, care sună mai grav decât înseamnă de fapt. Mai jos, cei mai frecvenți dintre ei, în cuvinte simple.

• Spondilofite, osteofite marginale: mici excrescențe osoase pe marginile corpurilor vertebrale. Apar ca răspuns al organismului la solicitarea de mulți ani și la scăderea treptată a discurilor.
• Osteocondroză: scăderea înălțimii discului intervertebral, împreună cu modificări în stratul de os alăturat. Reflectă uzura amortizorului dintre vertebre.
• Spondilartroză, artroza articulațiilor interapofizare: uzura articulațiilor mici care leagă vertebrele, asemănătoare modificărilor degenerative din alte articulații ale corpului, de exemplu din genunchi.
• Nivelurile de la L1 la L5 și L5/S1: indicarea segmentului de coloană. Litera L se referă la regiunea lombară, iar litera S la osul sacru. Notația L4/L5 arată segmentul dintre a patra și a cincea vertebră lombară, adică locul unde au fost descrise modificările.

Îmbinarea mai multor astfel de termeni într-o singură frază este obișnuită și nu înseamnă că situația este deosebit de îngrijorătoare. Ei descriu pur și simplu aspecte diferite ale aceluiași proces de uzură.

De ce multe modificări sunt obișnuite pentru vârstă

Modificările numite spondiloză se întâlnesc la o mare parte dintre oameni încă de la vârsta mijlocie, iar intensitatea lor crește de regulă odată cu anii. Foarte des sunt prezente la persoane care nu resimt nicio suferință și află despre ele întâmplător, cu ocazia unei examinări făcute din alt motiv. Investigația imagistică arată structura coloanei, însă nu măsoară durerea și nici capacitatea de efort.

Din acest motiv, imaginea din descriere și starea reală de bine nu merg întotdeauna împreună. Modificări importante pot evolua fără niciun simptom, iar unele relativ mici sunt uneori resimțite mai clar. Simpla menționare a spondilozei nu înseamnă, prin urmare, o boală care cere tratament urgent și nici nu anunță o pierdere progresivă a mobilității. Este mai degrabă informația că această coloană poartă urmele unei activități de mulți ani. Investigațiile imagistice făcute la persoane fără dureri de spate arată adesea o imagine asemănătoare, de aceea diagnosticul de spondiloză lombară nu se pune doar pe baza imaginii, ci întotdeauna în legătură cu suferințele.

Ce suferințe pot însoți

Dacă spondiloza dă simptome, cel mai adesea este vorba despre o durere profundă în partea de jos a spatelui. Ea poate depinde de efort, se accentuează după statul în picioare, mersul îndelungat sau ridicarea greutăților, iar dimineața poate fi însoțită de o senzație de înțepenire care se reduce după ce persoana se mișcă puțin. Unii observă că suferințele se schimbă pe parcursul zilei și depind de tipul de activitate.

Atunci când se îngustează locurile prin care ies nervii, durerea poate iradia spre fesă sau spre picior, uneori cu furnicături sau cu o senzație de slăbiciune. Trebuie însă reținut că la multe persoane cu o descriere foarte asemănătoare astfel de simptome nu apar deloc. Intensitatea modificărilor de pe imagine nu corespunde direct puterii durerii resimțite. Suferințele au adesea un caracter fluctuant: perioadele de agravare alternează cu săptămâni sau luni de relativă liniște. O astfel de evoluție schimbătoare este tipică și nu arată prin ea însăși o înrăutățire a stării coloanei.

Când este important sfatul medicului

Unele simptome merită o evaluare calmă, dar fără amânare, din partea medicului. Printre ele se numără durerea care iradiază în picior, însoțită de slăbiciune sau amorțeală, tulburările de control al urinării sau al scaunului, precum și durerea puternică apărută după o cădere sau o traumă. Atenție cere și durerea care trezește noaptea, dacă este însoțită de febră sau de scădere neintenționată în greutate.

Aceste semne nu înseamnă cu certitudine o boală gravă, dar îi permit medicului să aprecieze dacă sunt necesare investigații suplimentare și ce conduită este cea mai potrivită. Interpretarea descrierii trebuie făcută întotdeauna în legătură cu suferințele și cu examinarea, de aceea rezultatul este bine să fie discutat în cadrul consultației.

Ce puteți face singur

În cazul modificărilor degenerative ale coloanei lombare, un rol important îl are mișcarea regulată și moderată. Repausul îndelungat la pat de obicei nu ajută, în timp ce menținerea activității zilnice sprijină păstrarea mobilității și a stării de bine. Este util să întăriți treptat mușchii trunchiului și ai spatelui, să aveți grijă la postură și la ergonomia în timpul muncii la birou și la ridicarea greutăților. Sunt utile formele de mișcare care menajează coloana, precum plimbările, înotul sau mersul pe bicicletă, alese după propriile posibilități. Ajută și evitarea statului îndelungat în aceeași poziție, precum și menținerea unei greutăți corporale potrivite, ceea ce reduce solicitarea zilnică a părții de jos a spatelui.

Un sprijin valoros este fizioterapia, în cadrul căreia exercițiile se aleg în funcție de situația și de posibilitățile fiecăruia. Pașii următori, inclusiv eventualele forme suplimentare de tratament, este bine să fie stabiliți împreună cu medicul, care cunoaște imaginea completă a examinării și starea generală de sănătate. Această îmbinare între propria activitate și îngrijirea medicală oferă cea mai bună bază pentru a face față suferințelor în viața de zi cu zi.