Ce este o entorsă de gleznă?

Glezna leagă gamba de picior și este susținută de mai multe ligamente care îi asigură stabilitatea, atât pe partea exterioară, cât și pe cea interioară. O entorsă de gleznă apare atunci când piciorul se răsucește brusc, iar ligamentele sunt întinse peste limita lor normală ori se rup parțial. Cel mai des este afectată partea exterioară a gleznei, când talpa se răsucește spre interior.

Codul S93.4 din clasificarea ICD-10 desemnează o entorsă și o luxație a ligamentelor gleznei. Termenul acoperă o gamă largă de situații, de la o simplă întindere a fibrelor până la rupturi ligamentare mai serioase. Deși este considerată o accidentare „banală”, o entorsă tratată necorespunzător poate lăsa urme, motiv pentru care merită luată în serios.

Cum se produce și cine este predispus

Entorsa apare tipic la o pășire greșită: pe o suprafață denivelată, la coborârea unei trepte, la aterizarea după un salt sau în timpul sportului. Piciorul se răsucește, iar ligamentele sunt solicitate brusc, uneori însoțit de o senzație de pocnitură.

Riscul crește pe teren accidentat, cu încălțăminte nepotrivită, la oboseală musculară ori atunci când glezna a mai fost accidentată în trecut. Persoanele care au avut deja entorse pot dezvolta o instabilitate care favorizează repetarea lor. De asemenea, sporturile cu opriri și schimbări bruște de direcție, precum baschetul, fotbalul sau voleiul, expun mai mult glezna.

Cum apare în rezultatul dumneavoastră

În documentele medicale, entorsa poate fi descrisă drept „distorsiune de gleznă” sau „traumatism prin inversiune”. Gravitatea este uneori împărțită în grade: o întindere ușoară, o ruptură parțială ori o ruptură completă a ligamentului. Puteți întâlni și denumirea ligamentelor exterioare, de exemplu ligamentul talofibular anterior, cel mai frecvent afectat, ori ligamentul calcaneofibular.

Dacă s-a făcut o radiografie, rezultatul menționează de obicei dacă există sau nu o fractură. Absența unei fracturi este o informație importantă, pentru că o entorsă și o fractură pot da la început simptome asemănătoare. Mențiunea „tumefacție a țesuturilor moi” descrie umflarea din jurul gleznei, iar „fără leziuni osoase” înseamnă că osul apare intact pe imagine.

Simptome tipice

• durere la nivelul gleznei, mai ales în partea exterioară
• umflare care apare rapid după accidentare
• vânătăi (echimoze) în zilele următoare, uneori coborând spre picior
• dificultate ori durere la sprijinirea și mersul pe piciorul afectat

Intensitatea depinde de gravitatea leziunii. O entorsă ușoară permite adesea mersul, chiar dacă este dureros, în timp ce o ruptură ligamentară mai serioasă poate face sprijinul foarte dificil. La unele persoane apare și o senzație de nesiguranță, ca și cum glezna ar putea „ceda” la pășire. Umflarea și sensibilitatea sunt de obicei maxime în primele zile.

Cum se stabilește diagnosticul

Medicul examinează glezna, verifică zonele dureroase, gradul de umflare și stabilitatea ligamentelor prin manevre blânde. Pentru a decide dacă este nevoie de o radiografie, se folosesc adesea criterii clinice bine stabilite, care ajută la identificarea situațiilor în care o fractură este mai probabilă, de exemplu în funcție de localizarea durerii și de capacitatea de a sprijini piciorul.

În cazuri neclare sau atunci când vindecarea întârzie, pot fi utile investigații suplimentare, precum ecografia ori rezonanța magnetică, pentru evaluarea detaliată a ligamentelor. De regulă însă, diagnosticul de entorsă se pune pe baza discuției și a examinării, fără a fi nevoie de imagistică complexă.

Ce puteți face singur

În primele zile, multe persoane aplică principiul menajării articulației: repaus relativ, ridicarea piciorului, aplicarea de frig și o compresie ușoară cu un bandaj elastic pot reduce durerea și umflarea. Evitați căldura, băile fierbinți, masajul viguros și efortul intens în faza inițială, deoarece pot accentua umflarea.

Reluați sprijinul treptat, în limita a ceea ce nu provoacă durere puternică. Exercițiile ușoare de mobilitate și, ulterior, cele de echilibru și de întărire a musculaturii ajută la refacerea stabilității și la prevenirea unei noi entorse — de preferat conform indicațiilor unui fizioterapeut. Antrenamentul de echilibru, de exemplu statul într-un picior, este deosebit de util. Aceste măsuri sunt generale și nu înlocuiesc evaluarea medicală.

Când trebuie să mergeți la medic

Consultați un medic dacă nu puteți sprijini deloc piciorul, dacă glezna este puternic deformată, dacă durerea și umflarea sunt severe sau dacă bănuiți o fractură. De asemenea, o gleznă care rămâne instabilă, dureroasă ori umflată după mai multe zile ar trebui evaluată, pentru a stabili amploarea leziunii ligamentare.

Semnele care ridică suspiciunea unei probleme mai grave includ amorțeala, paloarea ori răceala piciorului, precum și o durere osoasă foarte precis localizată — în aceste situații este indicată o evaluare rapidă. Nici entorsele repetate nu trebuie neglijate, pentru că pot semnala o instabilitate cronică.

Evoluție și la ce vă puteți aștepta

Multe entorse ușoare se ameliorează în câteva săptămâni cu îngrijire adecvată. Rupturile ligamentare mai serioase pot necesita o perioadă mai lungă de recuperare și un program de reabilitare structurat. Reluarea prematură a efortului, înainte de refacerea completă, crește riscul unei noi entorse și al instabilității de durată.

Antrenamentul de echilibru și de întărire musculară are un rol important în prevenirea recidivelor, iar unele persoane folosesc temporar o orteză la efort, dacă medicul o recomandă. Planul concret de recuperare îl stabilește medicul sau fizioterapeutul, în funcție de situația și de obiectivele dumneavoastră.

Notă importantă: Acest text are scop pur informativ și nu înlocuiește consultul, diagnosticul sau tratamentul efectuat de un medic. Pentru evaluarea situației dumneavoastră concrete, adresați-vă unui medic sau altui specialist calificat.